Tentațiile șahului online Comentează

În lumea jocurilor video, există o serie de teorii legate de cheating, care încearcă să explice pârghiile care il determina pe un jucător să apeleze la tehnicii, metode sau instrumente mai puțin regulamentare pentru a obține o formă sau alta de câștig, de cele mai multe ori nu de natură financiară.

Situațiile de cheating sunt – se pare – extrem de frecvente în lumea digitală. Când vine vorba de jocuri video, metodele de eludare a regulilor jocului pot lua forme cu totul spectuloase, în termeni strict tehnologici. Hackerii pot deveni faimoși chiar pentru capacitatea în sine de a juca fente sistemului.

Unii jucători trișează pentru a face jocul video mai antrenant – mai ales dacă îl joacă de mult timp și au intrat într-un soi de rutină. Alții pentru a trece de un anumit nivel sau pentru a accesa mai rapid anumite resurse. Sunt cazuri în care hacking-ul nici nu este considerat ceva negativ, pe motiv că nu face altceva decât să anuleze cheatingul pe care îl practică până și algoritmii jocurilor video.

Cu șahul însă, lucrurile stau un pic diferit. Pare greu de digerat ideea că un jucător de șah – altfel un sport asociat cu un nivel ridicat de eleganță și curățenie – aflat într-o partidă online, ar fi dispus să apeleze la ajutoare care să îi faciliteze victoria.

În primul rând pentru că la bază este un sport și se supune până în măduva oaselor principiului de fair-play. În al doilea rând, pentru că – în esență – șahul este un sport unu-la-unu, iar varianta online este una tânără (comparativ cu vârsta șahului) utilizată în principiu doar ca antrenament sau divertisment și mai puțin în scop competițional.

Dar în ultimele 6 ani s-a schimbat un pic perspectiva. Tot mai mulți jucători de șah și-au mutat antrenamentele pe platformele online. Tot mai multe concursuri au optat pentru varianta digitală. Chiar dacă poate nici calitatea, nici plăcerea jocului nu ating aceleași valori ca într-o înfruntare directă, varianta online pare să fie cea mai sigură pentru moment.

Este de așteptat ca – odată mutate în zona digitală – să auzim de tot mai multe cazuri de cheating la competițiile de șah… Întrebarea rămâne însă: dincolo de rațiuni financiare (care în cele mai multe cazuri nu constituie nici motivație, nici scuză) care ar fi motivul pentru care un jucător de șah să apeleze la ajutoare (un prieten, aplicații sau programe de analiză etc) pentru a obține o falsă victorie?

Pentru recunoaștere socială? Pentru aprecierea familiei sau a prietenilor? Pentru că, în mod sigur, bucuria sau satisfacția victoriei nu va mai exista…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *